Skip to content

EXCEPȚIE DE NECONSTITUȚIONALITATE CU PRIVIRE LA CALEA DE ATAC A RECURSULUI ÎN MATERIE CIVILĂ

Art. XVIII Alin. 2 din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede că: „ În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a-i din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură civilă, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.”

Curtea Constituțională a fost sesizată de către Curtea de Apel Brașov cu o excepție de neconstituționalitate referitoare la sintagma : “ precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” din articolul menționat anterior, deoarece această excepție a fost invocată în cadrul unor procese aflate pe rolul acestei instanțe.

În motivarea sesizării se arată faptul că prin acest text de lege se crează o evidentă discriminare referitoare la exercitarea căii de atac a recursului,  atfel că cei care au intentat acțiuni în instanță până la data de 1 ianuarie 2016 sunt lipsiți de dreptul de a formula calea de atac a recursului pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime în acțiunile care sunt cuprinse în categoriile menționate în articolul respectiv.

De asemenea se apreciază că deși Legea nr.2/2013 cuprinde măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești acest fapt nu poate constitui motiv pentru discriminarea justițiabililor întrucât prevederile Constituției prevăd în mod expres că justiția este “unică, imparțială și egală pentru toți”, iar în această situație cele trei atribute care ar trebui să fie prezente dispar deoarece dreptul de a exercita o cale de atac este condiționat exclusiv de data calendaristică în care a fost formulată acțiunea în justiție.

Cu o opine diferită s-a pronunțat asupra acestei chestiuni Curtea de Apel Brașov – Secția civilă, deoarece instanța consideră că aceste dispoziți sunt constituționale motivat de împrejurarea că reglementarea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului precum și de faptul că  prin măsurile adoptate se respectă principiul dublului grad de jurisdicție.

Fiind chemată să verifice constituționalitatea acestei dispoziții legale, Curtea cu majoritate de voturi a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea respectivei sintagme.

Sesizând aspectele de fond ale acestei chestiuni Curtea a reținut că hotărârile judecătorești referitoare la cereri evaluabile în bani pronunțate de către judecătorii nu vor putea fi supuse recursului în nicio situație iar cele pronunțate de tribunale în prima instanță vor fi supuse recursului numai daca valoarea cererii depășește suma de 1.000.000 lei. Cu privire la acest prag valoric, Curtea a analizat dacă legiuitorul are competența de a impune un anumit prag valoric în ceea ce privește accesul la o cale de atac precum și dacă prin instituirea unui anumit prag nu se încalcă principiul egalității în fața legii, principiu care precupune “instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite”.

Analizând aceste aspecte, se apreciază în mod corect că la stabilirea hotărârilor ce pot fi supuse căii extraordinare de atac a recursului, “trebuie  să se ţină cont de natura acestui remediu procesual, iar nu de alte criterii artificial create care să excludă de la acest remediu procesual o multitudine de persoane, fără a avea o justificare obiectivă și rațională.”

Se mai consideră că această reglementare nu poate fi în concordanță cu dispozițiile prevăzute în Constituție întrucât prin instituirea acestui prag valoric, legiuitorul a condus la o clasificare a cererilor adresate instanțelor în acțiuni importante ca valoare în bani și cele mai puțin importante, “ceea ce reprezintă o clasificare artificială și nejustificată, întrucât dificultatea unei probleme de drept nu poate fi evaluată în funcţie de valoarea litigiului, ci de natura sa”.

Un alt argument reținut în motivarea acestei decizii este acela că prin impunerea unui prag valoric al cererii legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. In această situație se încalcă atât dispozițiile art. 16 alin. 2 precum și cele ale art. 21 alin. 3 din Legea fundamentală.

Ca urmare a admiterii acestei excepții, cu privire la cererile de competența judecătoriei vor fi supuse recursului cele având ca obiect partajul judiciar precum și cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei. În ceea ce privește competența tribunalului, având în vedere că aceasta este instanța de drept comun în materie civilă, toate cererile de competența acesteia vor fi supuse recursului cu excepția cererilor privind : navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă si asigurări sociale, expropriere, precum și cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Apreciem că decizia Curții Constituționale este una corectă raportat la prevederile constituționale, care va ajuta la înlăturarea diferențierii existente între acțiunile în justiție în funcție de valoarea obiectului cererii, principalul efect benefic constând în faptul că, în afară de cele exceptate după criteriul materiei, vor putea fi supuse recursului toate hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani.

Don`t copy text!