DECIZIA NR.16 ÎN DOSARUL NR.1449/1/2019

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr. 2615/101/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă Serviciul de Probaţiune face parte din categoria subiecţilor procesuali la care hotărârea atacată se referă, în sensul art. 4251 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 34 din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 29 din Codul de procedură penală care definesc noţiunea de subiect procesual şi respectiv de participant la procesul penal.”

Stabileşte că în cadrul procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 583 din Codul de procedură penală, serviciul de probaţiune este un subiect procesual la care hotărârea atacată se referă, în accepţiunea art. 4251 alin. (2) teza I din Codul de procedură penală raportat la art. 34 teza finală din acelaşi cod.

CCR

I. Excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017, precum și a prevederilor art. 213 alin. (8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prevederile criticate au următorul cuprins:

– Art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în forma anterioară modificării prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017: „Prin excepţie de la prevederile alin.(7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.”

– Art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr.30/2017: „(8) Prin excepţie de la prevederile alin.(7), în situaţia în care au fost instituite măsuri asigurătorii şi au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asigurătorii subzistă până la data soluţionării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată. După comunicarea soluţiei date de către organele de urmărire penală sau hotărârii judecătoreşti, în cazul în care măsurile asigurătorii instituite de către organul fiscal competent nu se transformă în măsuri executorii potrivit legii, acestea se ridică de către organul care le-a dispus. ”

În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi în privinţa punctului 1 şi cu majoritate de voturi în privinţa punctului 2, Curtea Constituțională a decis:

1. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în forma anterioară modificării prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 sunt neconstituţionale;  2. A admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că prevederile art.213 alin.(8) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr.30/2017 sunt neconstituţionale.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •