Prin acest articol readucem în discuție un aspect pe care l-am tratat anterior în materia recursului în procesul civil, prin prisma deciziei CCR nr. 369 din 30 mai 2017. Prin această decizie s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este neconstituţională.
Elementul de noutate îl constituie însă Decizia nr. 52/18.06.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. 4 din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1. 000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)”.
Cu alte cuvinte, în raport de prevederile art. 245, art. 248 alin. 1, art. 457 alin. 1 și art. 27 C.p.c. ÎCCJ a apreciat că recursurile declarate în procesele pornite anterior publicării în M.Of. a deciziei CCR nr.369 sunt inadmisibile.
Punctul de plecare a problematicii își are originea în forma inițială a art. 483 alin.2 C.p.c conform căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prin art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a prevăzut că dispoziţiile art. 483 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2016.
Prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2 se prevedea că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010 privind C. pr. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1000000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”
Termenul prevăzut de art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat succesiv, iniţial prin art. unic alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 62/23.12.2015, iar mai apoi prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 01.01.2019.
A urmat apoi decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017 prin care s-a constatat neconstituțională sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1000000 lei inclusiv” cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013. Ulterior pronunțării acestei decizii, IICJ s-a confruntat cu o creștere exponențială a numărului de recursuri înregistrate, în condițiile în care s-a apreciat conform deciziei CCR că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei. Acest aspect a dus la a dus la necesitatea lămuririi efectelor hotărârii CCR sub aspectul stabilirii cauzelor în care se aplică.
Prin decizia 52 ICCJ a oferit tocmai aceste lămuriri atât de necesare pornind de la coroborarea textelor de lege care guvernează procesul civil și regimul căilor de atac precum și de la dezideratele impuse de Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la respectarea dreptului la un proces echitabil.
Conform art. 457 alin. 1 C.p. c. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. De asemenea art. 27 C.p.c., statuează că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Pe de altă parte modificarea regimului căilor de atac pe parcursul unor litigii concrete, aflate în curs de soluţionare, prin adăugarea ori suprimarea unei căi de atac, a unor motive, condiţii de admisibilitate este de de natură crea un dezechilibru procesual, încălcând principiul egalității armelor. Astfel cum menționau și completele care au sesizat IICJ cu dezlegarea chestiunii de drept, numai în aparenţă conferirea unei căi suplimentare de atac este o soluţie favorabilă, ea fiind favorabilă doar părţii care a pierdut şi defavorabilă părţii care a obţinut o hotărâre definitivă, în sistemul legii de la data începerii procesului.
În cele din urmă trebuie avute în vedere și efectele deciziilor Curții Constituționale care se aplică numai pentru viitor, deci situațiilor juridice viitoare cu excepția litigiului în care s-a formulat excepția de neconstituționalitate.
Așadar, pentru a respecta toate exigențele impuse de textele de lege indicate și implicit pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, s-a constatat că decizia Curţii Constituţionale se aplică numai cererilor de chemare în judecată formulate după data publicării în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, de vreme ce acest moment procesual fixează data începerii procesului conform art. 192 C.p.c., iar potrivit art. 27 NCPC, hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Efectul acestei decizii a ICCJ nr.52/18.06.2018 este extrem de important pentru recursurile promovate de la data de 20.07.2017 și până în prezent, întrucât soluția în aceste cauze va fi de respingere ca inadmisibile.