La data de 19. 09. 2017 Curtea Constituţională a admis cu majoritate de voturi exceptia de neconstituţionalitate care priveşte dispoziţiile art. 117 cod procedură penală, apreciind neconstituţionalitatea acestora din cauza faptului că prin modul în care au fost reglementate, prevăd dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martori doar pentru anumite persoane.
Reglementarea actuală a codului de pocedură penală cu privire la cei care au dreptul să refuze să dea declaraţii în calitate de martor cuprinde în mod limitativ doar anumite categorii de persoane, respectiv alin 1 al art. 117 se referă la persoanele care au calitatea de ascendent si descendent în linie directă, persoanele care sunt frate sau soră cu suspectul sau inculpatul, precum si persoanele care au calitatea de soţ al suspectului sau inculpatului, iar alin 2 al aceluiaşi articol prevede că mai beneficiază de acest drept şi cei care au avut calitatea de soţ al suspectului sau inculpatului. Raţiunea care a stat la baza acestei reglementări are în vedere aspectele de ordin social şi familial, deoarece între aceste persoane si cei care au calitatea de suspect sau inculpat într-o cauză penală există în mod evident relaţii stranse de familie bazate pe sentimente de afecţiune.
În situaţia în care se constată săvârșirea unei infracțiuni, reglementarile de procedură penală prevad ca şi obligaţie aceea de a da declaratii în calitate de martori, dacă persoana are cunoştiinţă despre împrejurările comiterii faptei penale. Încât acest drept de refuz apare ca un real avantaj, beneficiu de care însă nu se bucurau până în prezent toate persoanele care se aflau în relaţii de familie cu cei urmariţi penal.
Ca efect al dispoziţiilor prezentate, cei care erau în relaţie de concubinaj cu suspectul/inculpatul erau puşi în situaţia de a fi obligaţi să dea declaraţie în cauză, deși inevitabil exista o doză de subiectivism rezultată din relația apropiată. Dacă se constata că cele declarate, nu sunt conforme cu realitatea sau se omiteau anumite aspecte de fapt, puteau fi traşi la răspundere pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Curtea Constituţională sesizând aspectele de fond ale acestei chestiuni, a considerat, pe bună dreptate, că acestea sunt neconstituţionale, întrucât restrângerea sferei persoanelor care pot refuza să dea declarații, prin excluderea concubinilor încalcă tocmai rațiunea pentru care excepțiile au fost prevăzute de legiuitor – protecţia relaţiilor de familie.
Prin această interpretare, Curtea consideră că nu sunt tratate pe poziţii de egalitate toate categoriile de persoane, care ar trebui să aibă un tratament egal în faţa legii, si care ar trebui sa beneficieze de aceleasi drepturi.
Într-o viziune asemănătoare cu cea a Curţii Constituţionale sunt dispoziţiile art. 177 C.p., care descriu noţiunea de membru de familie, ca fiind şi “ persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc”. Conform acestui text de lege sfera membrilor de familie cuprinde şi persoanele care sunt în relaţie de concubinaj.
Optica legiuitorului este aceeași atunci când prevede în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni, cum ar fi infracţiunea de nedenunţare, sau infracţiunea de favorizare a făptuitorului, o cauză specială de nepedepsire, situaţia în care infracţiunea este săvârşită de către un membru de familie, tocmai datorită relaţiilor de afecţiune strânse între aceste persoane, relaţii care nu pot fi restrânse la instituţia căsătoriei.
Așadar considerăm că această decizie a Curţii Constituţionale reprezintă o binevenită armonizare a dispoziţiilor de procedură penală atât cu prevederile din Constituţie, referitoare la egalitatea de tratament, cât mai ales cu accepţiunea actuală în societate cu privire la noțiunea de familie, care se rezumă doar la persoane căsătorite.