În fapt, în luna martie 2017, S.C. S.M. S.R.L., prin administratorul său legal, a sesizat organele de cercetare penală, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 alin.1 C.p.) și Uzul de fals (art. 323 C.p.) de către administratorul S.C. H.C. SRL.
Între cele două societăți comerciale s-a încheiat un contact de închiriere, având ca obiect două terenuri, care aveau să fie exploatate pentru agregate minerale de către societatea S.C. H.C. S.R.L.. Întrucât aceasta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, locatorul S.C. S.M. S.R.L. a reziliat contractul unilateral, notificând în acest sens locatarul prin intermediul executorului judecătoresc.
Ulterior rezilierii contractului, făptuitorul, în calitate de administrator al S.C. H.C. S.R.L. a emis către S.C. S.M. S.R.L. trei facturi cu sume exorbidante (de aproape 10 ori mai mari decât valoarea contractului de închiriere), în baza unui act adițional întocmit în fals. Prin acest act se stipula faptul că revine ciriașului sarcina de a readuce terenul la starea inițială, urmând ca aceste lucrări să fie suportate de proprietar.
Din momentul în care chiriașul S.C. H.C. S.R.L. a înregistrat în contabilitate facturile emise în fals, având în vedere că înregistra restanțe la plata contribuțiilor către bugetul statului, AJFP Alba a început executarea silită față de S.C. S.M. S.R.L. în calitate de terț poprit, fapt care a cauzat prejudicii grave acestei societăți.
Cu ocazia audierii, reprezentatul societății S.C. S.M. S.R.L. a menționat că a aflat despre actul adițional doar la momentul comunicării facturilor amintite, și că în realitate între societăți nu a existat un raport comercial din care să rezulte creanțe față de societatea sa. Facturile nu au fost niciodată acceptate de S.C. S.M. S.R.L., iar din analiza actului adițional și a facturilor rezultă foarte clar că semnătura și ștampila aplicată în numele societății sale sunt contrafăcute.
În urma acestei audieri, organele de cercetare penală au apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscris sub semnătură privată și uz de fals, dispunând clasarea cauzei. Soluția de clasare a fost dispusă fără a se administra vreo altă probă, în afara audierii părții vătămate,
După comunicarea ordonanței de clasare S.C. S.M. S.R.L. a apelat la serviciile noastre, avocații din cadrul S.C.A. VĂRTEI TOMULEȚIU & ASOCIAȚII, în urma studiului dosarului penal, mai multe încălcări procedurale, sens am formulat plângere împotriva ordonanței de clasare.
În primul rând, reprezentantul S.C. S.M. S.R.L. a arătat în declarația dată organului de urmărire penală că nu stăpânește bine limba română, fiind cetățean străin, fapt pentru care soția sa era cea care ținea legătura cu făptuitorul. În acest context organele de cercetare penală nu au găsit de cuviință să asigure reprezentantului persoanei vătămate un interpret care să îl asiste în declarația dată, în acest sens, încălcând dispozițiile art.12 alin.3 și 81 lit.g1) C.p.p.
În al doilea rând, reprezentantul persoanei vătămate a adus la cunoștința organului de cercetare penală (în modalitatea în care s-a putut exprima în limba română) că nu își recunoaște semnătura și ștampila de pe actele contestate, și că a aflat pentru prima dată de existența lor la data începerii executării silite de către ANAF.
Deși era foarte clar că existau dubii cu privire la persoana care a semnat actul adițional, organul de cercetare penală nu a înțeles să dispună efectuarea unei expertize tehnice grafoscopice pentru a determina dacă semnătura aparține sau nu persoanei vătămate. În lipsa unui astfel de probatoriu, am apreciat că nu se poate ajunge la concluzia că elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt întrunite. De altfel, în ordonanța de clasare nici nu au fost indicate în concret care ar fi fost elementele constitutive ale infracțiunii care nu au fost întrunite, însă s-a apreciat că este posibil ca administratorul părții vătămate să fi semnat aceste acte fără să își aducă aminte. Aproape imposibil de înțeles o astfel de concluzie, în lipsa unor elemente probatorii care să o susțină. Poate bariera lingvistică a făcut ca mesajul reprezentantului persoanei vătămate să nu fie recepționat astfel cum a fost transmis, aspect cu atât mai criticabil cu cât nu s-a dispus audierea în prezența unui translator.
Plângerea formulată la prim-procuror a fost admisă, acesta îmbrățisând argumentele invocate de noi, și astfel s-a dispus trimiterea dosarului către instanță în vederea confirmării redeschiderii urmăririi penale. S-a apreciat că soluția de clasare nu este fundamentată probator, în condițiile în care în cauză nu s-a administrat nicio altă probă în afara declarației părții vătămate, nu s-a procedat la audierea făptuitorului sau la confruntarea acestuia cu administratorul S.C. S.M. S.R.L.. Mai mult, soluția de clasare face trimitere doar la declarația reprezentantului părții vătămate, care întâmpina mari dificultăți de exprimare în limba romănă.
În ciuda practicii constante de respingere a plângerilor formulate împotriva ordonanțelor de clasare, de această dată soluția a fost de admitere, fiind evidentă superficialitatea cu care s-a desfășurat cercetarea penală. Prim-procurorul a constatat că urmărirea penală nu este completă, nefiind administrate toate probele care ar fi putut dovedi existența infracțiunilor, astfel că soluția de clasare este nesusținută.
Instanța de judecată a constatat legalitatea şi temeinicia ordonanţei emise de prim- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată , prev. de art. 322 al. 1 C penal şi uz de fals prev de art. 323 C penal.